Deşi unii par a crede contrariul, nu oricine poate fi traducător. Nu este suficient să înţelegi filmele fără subtitrare, să reproduci versurile melodiei preferate într-o limbă străină sau să conversezi fără probleme cu vorbitorii de alte limbi. Este nevoie de mult mai mult, iar studiile universitare sunt în general o contribuţie esenţială la întregul „pachet”. Aşadar, este suficient sa urmezi Facultatea de Litere pentru a-ţi asigura un locșor călduţ în breasla traducătorilor de succes? Chiar dacă la nivelul Iaşului oferta nu este la fel de variată ca în alte centre universitare, catedrele de limbi străine existente asigură un nivel de calitate ridicat. Depinde de cel interesat să compenseze cu ceva talent şi interes debordant.
Dintre limbile străine studiate, un foarte mare potenţial îl are limba italiană. Din ce în ce mai mulţi investitori italieni aleg să facă afaceri în Iaşi, iar, mai nou, nu este de neglijat nici afluxul de studenţi, cu toţii reprezentând potenţiali clienţi. Cu siguranţă dezvoltarea infrastructurii ar creşte numărul lor, dar măsurile de acest gen par a ţine de un viitor îndepărtat. Oricum, la momentul actual, există o cerere suficientă pe piaţă pentru servicii de traducere în şi din limba italiană. De asemenea, oferta este la rându-i variată. Birouri de traduceri şi traducători în regim de freelance, deopotrivă, oferă astfel de servicii în număr destul de mare.
Pentru traducători, posibilităţile sunt variate, fiecare cu avantajele şi dezavantajele lor: pot lucra în regim de angajare, la birouri de traduceri, asigurându-şi un venit constant, într-un mediu de lucru plăcut, dar deseori intens şi cu un program strict de urmat, sau pot să activeze în regim de freelancer, colaborând cu birourile respective sau direct cu persoane fizice şi juridice. În acest din urmă caz, trebuie să existe o bază de clienţi care să asigure fluxul de lucru şi, implicit, venituri constante, un aspect de care un traducător bine cotat nu se poate plânge niciodată ci, dimpotrivă, ar avea motive de mulţumire! Odată pus la punct acest aspect, flexibilitatea programului şi relaţia directă cu clientul (ceea ce implică însă un plus de responsabilitate pentru traducător) par să facă din această opţiune una demnă de luat în seamă.
Oricare ar fi însă modalitatea de exercitare a profesiei de traducător, la fel ca în cazul oricărei alte profesii, din reţeta succesului nu pot lipsi cunoştinţele solide în domeniu, simţul răspunderii (şi neapărat al limbii), meticulozitate, un strop (măcar) de talent şi, uneori, chiar simţ artistic.